– Matilda, Andrada… dacă tot ne aflăm aici, nu vreţi să facem un shooting?
– Acum?… a întrebat Matilda.
– De ce nu? Tot ne aflăm la Paris, vremea este minunată… nici prea cald, nici prea frig… eu propun să facem nişte poze. Ar fi interesant să le facem pe balcon. Pozele vor ieşi bestiale având pe fundal clădirile din jur. …
… Am acceptat preţul de noapte al taximetristului, chiar dacă ştiam că nu are cum să coste atât de mult cursa. Mirabela se cuibărise în braţele mele, să se mai încălzească un pic. Telefonul mă atenţiona la fiecare mesaj pe care îl primeam. Ştiam că este tot prietenul meu. Mă aşteptam să înţeleagă că nu pot vorbi. Până la urmă am scos iar telefonul din buzunar. Voia să ştie dacă mă aşteaptă sau pleacă fără mine. A trebuit să-i răspund. …
– Iubita, merg până la bancă să rezolv problema… apoi merg şi la un service de telefoane. Poate reuşeşte să facă ceva la telefon. Dacă nu-i dă de cap, va trebui să-mi cumpăr altul. …
– Bine…
– Văd că instalatorul mai întârzie. Poate mă întorc înainte să apară el.
– Îi arăt eu ce are de făcut… Vino să te pup! …
Continuă lectura „Când iubitul nu-i acasă… am făcut sex cu instalatorul”
Iubita mea de atunci, Olga, părea cel mai frumos dar din viaţa mea. O fată foarte frumoasă, destul de înaltă şi subţirică. Brunetă cu ochi verzi… cu sâni micuţi şi rotunzi, iar fundul… bestial. Atât noi, cât şi celorlalţi din jur, credeam că ne potrivim. Aveam destule lucruri în comun, găseam cu uşurinţă subiecte pe care să le discutăm. Am fi vorbit ore întregi, nu ne plictiseam niciodată. În foarte multe cazuri ne completam reciproc. …
Aveam mari speranţe de la nunta vărului meu. Era prima nuntă la care am mers şi mă aflam într-o relaţie cu cineva. Eram împreună cu iubitul meu de mai bine de trei ani. Superstiţioasă din fire, credeam că asta va ajuta ca toate planetele să se alinieze şi pentru mine. Îmi doream şi eu să mă mărit, iar iubitul meu nu părea prea încântat să facem nuntă… cică… Să mai aşteptăm o perioadă, ce atâta grabă! …
… Şi-a retras mâinile, a urmat un ultim sărut, apoi s-a întors cu spatele la mine. Încerca să-şi facă loc ca să se întindă cu faţa în jos. A reuşit, într-un final! Braţele încrucişate, capul aşezat pe braţe. Trupul ei se asemăna precum valurile mării. Partea superioară ceva mai ridicată, ce se pierdea în jos până în zona bazinului, posteriorul ridicat, iar coapsele se pierdeau uşor până aproape de genunchi. …
Continuă lectura „Doamna în Roz… întâlnire cu Domnu’ Roz (3)”
