După terminarea programului eram nerăbdător să ajung acasă la logodnica mea. Discuţia aprinsă dintre noi, cu o seară în urmă, mi-a lăsat un gust amar. Toată ziua am vrut să o sun, să-i aud vocea… să-i spun că îmi pare rău pentru cuvintele pe care le-am spus. Ar fi trebuit să o fac… dar nu am făcut-o, poate de ruşine, din mândrie masculină…
Dimineaţa nu ne-am vorbit, am plecat la servici fără să-i spun măcar “bună dimineaţa” sau “o zi bună să ai”. De sărutul tradiţional nu s-a mai pus problema. …





