Am acceptat bucuroasă invitaţia prietenei mele la un restaurant demn de cinci stele cu ocazia aniversării zilei de naştere. Îmbrăcată corespunzător pentru acest eveniment, cu o rochie mulată pe corp, asortată cu un plic şi perechea de pantofi cu toc înalt. Printre invitaţi au fost şi câţiva colegi de muncă, persoane pe care nu le cunoşteam. …
Seara promitea a fi una excelentă, atmosfera relaxantă cu muzica lentă, în compania unor persoane deschise către discuţie şi cu mult umor inteligent. Poate că entuziasmul de la masa noastră a atras privirile celorlalţi clienţi, însă… dintr-o greşeală am observat privirile insistente ale unui domn ce se alfa la o masă distanţă de noi, pe direcţia mea.
Acest bărbat, îmbrăcat foarte elegant, destul de arătos, cu vârsta aproximativă de 45 de ani, mă privea insistent, fără să facă vreun gest. După un timp devenise o obsesie pentru mine dacă mă mai priveşte. În acele momente nu am realizat dacă este singur sau mai este cu cineva.
Îl priveam pentru câteva momente, apoi puneam privirea în pământ, un pic ruşinată. Începuse să-mi placă de el şi nu obosise să mă privească, iar eu continuam să-i caut privirea să mă uit pentru câteva clipe în ochii lui, ce păreau albaştrii sau verzi de la distanţă.
Din priviri i-am făcut semn lui Aurora că merg până la baie şi că sunt bine. Nu aveam nevoie să merg la baie, însă am crezut că este potrivit să defilez puţin prin fata misteriosului admirator şi să-mi aranjez puţin machiajul. Preţ de câteva momente privirile noastre s-au întâlnit, apoi mi-am continuat drumul.
Nu cunoşteam localul, aşa că am oprit un ospătar să mă îndrume. Mi-a explicat în două cuvinte, iar când să-mi continui drumul m-am întors să-l văd pe acel bărbat, însă nu mai era la masă. Atunci am realizat că la masa lui mai erau câteva persoane. Puţin dezamăgită, crezând că l-am pierdut, mi-am continuat mersul.
Am fost foarte mirată să-l văd aşteptându-mă pe holul din dreptul toaletei de la femei. Cred că se citea pe ţata mea nedumerirea… cum de a ajuns înaintea mea?… apoi am făcut conexiunea. Momentul în care m-am oprit să vorbesc cu ospătarul, el tocmai trecuse pe lângă mine.
Iniţial nu vroiam să-i spun nimic, să trec pe lângă el şi să merg unde mi-am propus. Bărbatul, m-a văzut, s-a apropiat de mine, mi-a zâmbit, i-am răspuns cu acelaşi zâmbet amabil. Cu mâna stângă mi-a prins mâna, a ridicat-o până în dreptul bărbiei, în timp ce s-a apropiat de mine foarte mult, apoi, fără să spună vreun cuvânt mi-a sărutat mâna. Aveam nişte emoţii…
Cred că bărbatul urmărea ceva, îl vedeam destul de atent la ce se întâmplă în jur. Când am rămas singuri pe hol, a pornit înainte ţinându-mă de mână şi m-a stras după el în toaleta persoanelor cu dizabilităţi. După ce a închis uşa, a venit lângă mine, a pus mâna pe umerii mei şi m-a sărutat pe buze. Pentru moment rămăsesem blocată, buzele lui fremătau a dorinţă. Instinctiv i-am răspuns la sărut.
Mă pipăia peste tot, pe sâni, pe coapse, pe fese… pe care le-a strâns cu putere, de m-a făcut să scot un sunet de plăcere. Mă înfierbântasem… sângele pulsa în vene, vaginul se umezise. Nu mai gândeam raţional, la faptul că mă aflam în toaleta unui restaurant extrem de apreciat, în timp ce un bărbat pe care nu-l cunoşteam mă săruta şi îmi pipăia trupul.
Mi-a ridicat rochia până deasupra şoldurilor. Treaba era serioasă, abia atunci i-am realizat intenţiile, însă nu mai conta. Îl vroiam acolo, vroiam să mă pătrundă, să-mi umple vaginul cu penisul lui. S-a aşezat pe vine, a tras de chiloţei într-o parte, având piciorul drept putin ridicat, sprijinit de perete.
Gura bărbatului s-a lipit de vulva mea. Limba sprintenă îmi atingea labiile într-un mod interesant. A urcat la clitoris, lingându-l în timp ce un deget îl băgase în interior. Abia reuşeam să-mi ţin echilibrul pe tocuri de plăcerea pe care acest bărbat mi-o oferea. După câteva minute s-a ridicat, mă privea atent în ochi, iar el s-a deschis la prohab şi şi-a scos penisul.
Vroiam să-l sug puţin, să-l umezesc bine cu salivă… să mă joc cu măciulia, să-l bag cât îmi permitea… să-i simt pulsul… să-l aud cum oftează. Însă toate astea erau în mintea mea. M-a întors cu spatele, m-a tras puţin către el, aplecându-mă către înainte sprijinită de zid. După câteva încercări a reuşit să găsească intrarea, incomodat de chiloţei.
Cu o mână mă ţinea de şold, iar cu cealaltă îmi masa sânii, pe alocuri… mă trăgea de ei. Ne găsisem ritmul, mă penetra energic. Mă excitasem destul de tare, poate şi locul în care ne aflam a contribuit la asta. O adrenalină ce mă determina să continui, indiferent dacă eram sau nu surprinşi de către cineva. Mi-am dus o mână la clitoris… îmi depărtasem mai mult picioarele… gâfâiam uşor, la modul silenţios, dar mie îmi venea să urlu.
S-a oprit brusc când mai aveam un pic, s-a lăsat în jos şi a început să mă lingă iar. L-am prins cu o mână de cap, trăgându-l cu putere în timp ce îmi frecam clitorisul. Din greşeală l-am lovit cu mâna de câteva ori. A dat semne că vrea să se ridice, şi-a potrivit penisul, de data asta mai repede… a intrat brusc până la capăt de am crezut că vrea să mi-o bage în stomac, apoi a început mişcările de mai devreme.
Ritmul era bun, tremuram… se lovea de mine cu putere… aahhh… abia reuşeam să mă ţin în picioare. Pentru câteva clipe nu mai ştiam de mine. Brusc şi-a scos penisul, m-a întors aşa zăpăcită cum eram, m-a împins de umeri să mă aplec, iar momentul următor m-a trezit cu penisul lui… pe care l-aş fi vrut mai devreme, să-l sug pe îndelete.
L-a frecat de câteva ori, apoi… aahhh… a ţâşnit cu putere. I-am dat mâna la o parte să mă lase pe mine. Buzele alunecau până la jumătate, sămânţa curgea în valuri, având câteva momente de dificultate la înghiţire. Venise rândul lui să aibă probleme cu echilibrul. Ar fi vrut să stea jos, a reuşit până la urmă să se sprijine cu mâna de zidul din spatele meu.
După ce ne-am revenit amândoi, mi-am aranjat rochia şi mă pregăteam să facem cunoştinţă. Bărbatul şi-a băgat penisul rapid în pantaloni, mi-a zâmbit, apoi, fără să-mi spună ceva, a ieşit pe uşă ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic.
Prietena mea a observat lipsa mea, dar când m-a văzut puţin ciufulită nu mi-a mai spus nimic.
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
