Uneori am vise ciudate ce numai un psiholog sau chiar un psihiatru le poate descurca. Ştiu că unele vise mi le pot induce indirect, ca urmare a cărţii/filmului/discuţiilor avute cu puţin timp înainte de culcare. Dar sunt şi vise… inexplicabile pentru mine. Sunt combinaţii ce în viaţa reală nu ar fi posibile. Ca şi cum elemente noi se crează din combinarea apei şi a focului, iar acel element nou prinde viaţă şi voce şi personalitate. …
Sau umbra prea lungă a trecutului îşi suflă multiplele colţuri ale sale asupra mea. Aşa am fost atinsă de visul cu el… Pe M nu l-am văzut de vreo 3 ani sau poate mai mult. Pasiunea şi relaţia propriu-zisă au încetat cu mult mai mult timp în urmă. Pe cine mint… încă mai am centimetri de piele ce poartă rezidurile atingerii lui. Încă mai am nealterată imaginea lui când închid ochii. Dar acum, gândesc altfel. Acum, am alte priorităţi. Acum… nu mai am pasiune.
În visul în care a poposit la mine, era EL, dar totuşi în alt fel. Era un EL ce ştia dansul dragostei erotice. Era un EL ce m-a prins de mână şi m-a tras pe ringul de dans ce era în plină penumbră. EU, total debusolată, nu ştiam de unde a învăţat EL aşa repede şi bine dansul în stilul Kizomba. EU, atât în vis cât şi în realitate tot nu ştiu acest tip de dans.
Cu toată penumbra din ring, eu tot reuşeam să îi văd ochii. La fel de căprui şi la fel de siguri pe sine. Fiecare atingere a sa avea efectul unui cutremur cu multe replici în zona mea adâncă… Mişcarea lui din şold şi atingerea de abdomenul său coapsele mele mă electrocutau atât de erotic încât mă “îngheţau” la propriu de senzaţiile simţite.
Dar EL, cu siguranţa lui şi cu acele cunoştinţe nemaivăzute în materie de dans, mă trage pe ritmurile incitante de Kizomba, mă conduce în acest dans precum un fulg şi nici nu ai spune că sunt “lemn Tanase” de fel. 
Dau să vorbesc dar îmi închide gura. Nu aşa cum aş fi vrut eu. Nu mă sărută şi nici nu îmi atinge faţa. Doar dansăm un dans interminabil de Kizomba. Aş putea spune la fel de bine un dans sfâşiitor pentru mine. Nu pot să îi vorbesc. Nu pot să îi ating faţa. Nu pot să îl sărut. Cu toate astea, el îmi atinge braţele, spatele, fesele şi picioarele.
Iar împunsăturile lui din şold mă electrocutează până la limita orgasmului. Zici că are un barometru orgasmic. Când sunt pe buza gheizerului se opreşte şi se uită fix în ochii mei.
De ce nu îmi vorbeşti? De ce eşti tot în întuneric? De ce mă scoţi la dans şi totuşi eu nu dansezi. Tu mă faci să vibrez în urma atingerilor tale iar muzica o aud sacadat printre bătăile inimii mele mult prea grăbită.
Rogu-te, lasă-mă să plec. Nici nu mă săruţi, nici nu mă fuţi. Nu mai pot. Sunt doar un om.
Poveste scrisa de Georgiana
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
Georgiana, trebuie sa scriem ceva impreuna.
Sunt cel ce a scris despre Vacanta din Barcelona.
Inca visez…