Limonadă cu mentă

Soarele devenea tot mai insistent, intrând ca un hoţ prin geamul casei mele, obligându-mă să deschid ochii şi să mă ridic din pat. M-am ridicat, târşâindu-mi picioarele până la baie, unde mi-am făcut un duş, ieşind fresh şi mirosind a flori de liliac. Fiind o zi de sâmbătă aveam de gând să merg să-mi beau cafeaua la o terasă, undeva unde să stau cu gândurile mele şi de ce nu, să fac ce îmi place şi nu am făcut de mult, să citesc. Terasa nu se afla departe de casa mea aşa că m-am îmbrăcat lejer, o rochiţă scurtă albă, săndăluţe şi p-aici ţi-e drumul…

Pardon, Cafe! Mese cu bănci din lemn de culoarea mahonului. Terasa se află între copaci înalţi şi frunzoşi, ambianţa este dată de o muzică de jazz în surdină unde o cafea putea fi savurată cu mare drag. Mă aşez cu plăcere la o masă mai retrasă, comand o cafea şi o limonadă cu mentă, apoi deschid cartea şi încep să citesc. Ridic ochii din carte când ospătarul aşează cafeaua pe masă, ca mai apoi să-i închid, lăsând ca toate celulele corpului meu să se trezească la mirosul intens al cafelei.

– Mmmmminunat! Am exclamat cu voce tare, făcând ospătarul să zâmbească, ca mai apoi să strig:

– Hei, nu te supăra, am cerut şi limonadă cu mentă… nu oranjadă sau ce e asta… are portocale! Mda’ vorbeam singură, ospătarul deja dispăruse…

– Bună ziua! Îmi permiteţi să mă aşez?

În faţa mea stătea un domn înalt, frumos cu o limonadă în mână…

– Cu mentăăă! Iar ţip ca descreierata şi bineînţeles că provoc râsul celui din faţa mea.

– Da! Cu mentă, cred că vă aparţine, căci oranjada este a mea, aşezându-se la masa mea continuând dialogul. Băiatul care le-a adus e nou, trebuie să-l iertăm şi să-l înţelegem.

– Ah, da… sigur, nu putem deveni judecători pentru atâta lucru… şi zâmbesc ca o tâmpă!

– Da, exact! Exclamă el şi ridicându-se iute întinde mâna şi spune foarte răspicat:

– Adrian… şiii încântat!

Ce dracu avea asta, şi cum s-a mişcat să se şi prezinte. Stupefiată de rapiditatea şi de controlul lui asupra a tot… da, a tot! Ridic mâna şi spun cu o voce de muribundă:

– Anca, la fel! Ce dracu am zis… la fel?! Cum dracului să fiu încântată la un tupeist cu nişte ochi mişto, cu nişte dinţi perfecţi, cu un zâmbet seducător, cu… frate ăsta arăta bine şi îmbrăcat şi dezbrăcat… ohhh, deja îl văd gol, nu-s normală?!

– Poţi să te aşezi, Adrian!

– Mulţumesc!… şi continuă… Ştii ce este interesant, că mă bucur că a făcut confuzia asta ospătarul, că-mi place ambientul şi numai o persoană frumoasă ca tine lipsea din context.

– Ce citeşti? Mă întreabă cu o privire oarecum mirată.

Oh Doamne, cred că de data asta mă uitam ca o nebună, în cămaşa de forţă ce nu şi-a luat tratamentul la timp. Beau o gură de limonada, trag aer în piept şi spun:

– Ah, asta?! E o… da, e o carte care o am de mult prin bibliotecă şi mă gândeam să o citesc, se cheamă “Cartea despre sex” de Osho, mă roşesc şi-mi dau seama că… la naiba, nu puteam şi eu să iau altă carte…

– Am înţeles! Am citit-o cred că acum vreooo… doi ani, de fapt cartea nu-i scrisă de Osho, este bazată pe o serie de consultaţii pe care acesta le-a făcut… dar mai bine, citeşte-o!

Doamne omul ăsta e înaintea mea în orice domeniu… oare?!

– Apropo, Anca… nu te-am mai văzut pe aici, ai mai venit sau…

– Am mai fost, rar, stau aproape dar am foarte multe pe cap, nu că aş fi căsătorită sau ceva de genul, cu altele… Ups! Mă uitam la el şi mă descoseam ca tuta, la naiba!

– Sigur vei veni mai des!

– Da, îmi place aici şii…

– De mine nu?

Începea să mă enerveze cu ce iuţeală punea lucrurile la punct şi culmea îmi şi plăcea în acelaşi timp.

– Ba da! Pfff ce răspuns inteligent am dat!

Am stat vreo trei ore de vorbă, tipul era fascinant şi foarte “enciclopedic”… oare există cuvântul?! În fine, ne plăceam, mult… mult, mult… am zis mult? Enorm! M-a invitat să luăm cina împreună. Am acceptat, nu aveam cum, mai ales că Adrian a spus că voi avea parte şi de o surpriză. Seara primesc un telefon, era Adrian, spunându-mi să cobor, mă aştepta în maşină.

În maşină parfumul lui de lemn dulce era peste tot, îmi plăcea la nebunie. Închid ochii, inspir cu sete mirosul când Adrian mă sărută luându-mi buzele în ale lui şi sugându-le uşor. Nu am ripostat… la început, îmi plăcea dar a trebuit să-l împing căci trebuia să expir aerul ce l-am inspirat mai devreme.

– Scuze, spuse uşor mirat!

– Ah, nuuu… nu aveam aer, trebuia să respir! Am început să râdem amândoi. Era foarte atent, îmi ţinea mâna în mâna lui şi de câte ori o lăsa pentru a schimba viteza, o săruta, ţinând-o iar. Totul era aşa de liniştitor încât am adormit.

M-am trezit când Adrian m-a luat în braţe şi intră cu mine într-un hotel foarte elegant care se afla în Braşov.

– Braşov, am strigat somnoroasă?

– Da, este surpriza mea, ţi-am spus! Acum trebuie să-mi spui, mergem sus să te odihneşti sau mergem spre restaurant?

M-a lăsat jos şoptindu-i:

– Mergem sus!

– Sigur, putem comanda ceva acolo!

Urcăm cu liftul, numărând ca o copilă fiecare cifră ce apărea pe butoanele liftului, până am ajuns la etajul 4.

– Te rog, fă-te comodă, poţi să-ţi dai pantofiorii jos… şi tot ce mai doreşti.

– Vrei să comandăm ceva, mă întreabă uitându-se foarte atent!

– Ăăăă!

– Lasă, mă ocup eu!

M-am dus la baie şi când am ieşit, Adrian desfăcea o şampanie. Mi-a arătat paharele, pe care le-am luat şi ţinându-le, el a turnat cât să nu dea pe dinafară. Lăsând sticla şi luând paharul lui, mi-a spus:

– Pentru noi şi limonadă cu mentă!

Râdem şi bem amândoi cu o sete nebună. Umplând paharele ne retragem pe balconul camerei. Nu ştiu cât de repede s-a golit şi al doilea, al treilea pahar că am devenit amândoi dezinvolţi şi fără inhibiţii.

– Hei, Adrian… cred că mă duc să fac un duş şi… ahh, am vrut să spun că mă voi schimba, râd, voi lua halatul, râd iar!

De cum am intrat în baie, am văzut în mijloc o cadă mare, un dulap cu două uşi şi o oglindă.

– Minunat! Jos textila, este exact ce-mi doream.

Vaporii de apă caldă şi şampania, mi-au dat o moleşeală, o stare de bine… râdeam ca o tută, dar mă simţeam minunat! După zece minute cadă era plină. Intru, mă aşez cu faţa-n sus şi capul pe muchia căzii, stau cu ochii închişi fredonând o melodie. “Noi doi”- Ana Odagiu. Într-un mic respiro, aud melodia în surdină, venind dinspre camera. Deschid ochii, Adrian era acolo, gol… ohhh Doamne, aveam dreptate…”oricum” era mişto… îmbrăcat-dezbrăcat.

– Îmi dai voie să intru şi eu?

– Sigur, hai să nu răceşti! Pfff… “inteligent, răceşte în Iulie?!” cu cât doream să ascund emoţiile, cred că tremuratul vocii şi răspunsurile copilăreşti mă dădeau de gol.

Amândoi ne priveam de parcă atunci era pentru prima dată când exploram corpul sexului opus. Mâinile nerăbdătoare umblau în recunoaşterea trupului. Adrian era acaparat de ceea ce vedea. Ochii lui îmi admirau fiecare părticică a trupului rămânând insistent asupra sânilor mari şi greoi. Se apleacă şi-i sărută pe rând, sugându-le sfârcul proeminent.

– Ahhh, Adrian… trebuie să-ţi spun ceva!

– Ai iubit?

– Nuuu, nu asta…

– Șșșșttt, şi-mi pune degetul pe buze… apoi mă sărută cu poftă. Răspund sărutărilor pătimaşe care începeau să fie din ce în ce mai flămânde. Se opreşte brusc, mâinile lui îmi ţineau capul în palme şi uitându-se fix în ochii mei îmi spune:

– Ai încredere în mine?

– Da, da Adrian, am!

Se ridică şi mă ia de mână, ieşim din apă. Am făcut câţiva paşi şi ne-am oprit în faţa oglinzii enorme, unde admiram cele două trupuri goale. Mă ridică şi printre sărutări mă aşează cu fundul pe dulapul ce se afla în faţa oglinzii. Sărutările încep să coboare, pe gât, sâni, abdomen… iar când a ajuns între pulpele mele, mă trage spre el desfăcându-mi picioarele. Mă lingea lung şi apăsat, gemetele mele răsunau în baie precum un ecou. Îmi strângeam sânii în palme, privind oglinda în timp ce el stătea în genunchi şi îmi făcea trupul să tremure ducându-mă spre extaz.

Se ridică şi îmi prinde capul trăgându-l către el şi mă săruta brutal în timp ce introduce două degete în mine. Ohhhhh, mişca atât de bine degetele, interior şi exterior încât orgasmul nu a întârziat să vină. Am vrut să strâng picioarele dar nu m-a lăsat. M-a tras pe marginea dulapului şi ţinându-mi picioarele pe braţele lui, m-a penetrat adânc…

– Continuă Adrian! Tareee… ahhhh!! Îl simţeam, avea penisul gros, mă futea împingând cu lovituri dure din ce în ce mai repede. Îmi tremura tot corpul şi simţeam o plăcere ce nu doream să se sfârşească curând. Îmi dă drumul picioarelor şi atingând gresia, mă întoarce iute penetrându-mă pe la spate. Îmi baga două degete în gură, începând să i le ling şi sug. Încercam să ţin contra loviturilor lui care începuse să fie din ce în ce mai rare, semn că obosea.

Mă retrag şi mă întorc lăsându-mă pe vine… cu gura în dreptul penisului. Încep să-l mângâi cu mâna, admirându-l. Adrian era transpirat şi respira sacadat, mă uitam în ochii lui în timp ce scot limba şi încep să-i ling penisul. Gemetele lui îmi erau dovada că se simţea minunat aşa că am început să sug cu poftă, făcându-l să se mişte într-un du-te vino. Îmi strângeam sânii şi mă jucam cu sfârcurile timp în care Adrian îşi apucă penisul şi îl văd cum şi-l îndreptă către sâni, lăsând sperma albă să îi acopere… Frecam sânii unul de altul întinzând sămânţa peste tot…

M-am ridicat şi l-am sărutat oprindu-i respiraţia greoaie:

– Eşti minunat Adrian!

– Şi tu, cu aerul tău de inocentă eşti atât de atrăgătoare şi minunată!

– Ce doreai să spui mai devreme?

– Dacă eşti căsătorit?

– Nu, dar voi fi… limonada mea cu mentă!

Poveste scrisa de Fata cu ochi verzi

Domnu' Roz

Autor: Domnu' Roz

Domnu' Roz +18 – Artă erotică, povestiri, fantezii…

3 comentarii la „Limonadă cu mentă”

  1. Aseara. Ea era la dus. Am intrat aici sa vad care mai e atmosfera. Am citit povestea fetei cu ochii ca frunza.
    Imediat ce a iesit de la dus am luat-o la dans.
    Am dansat tango.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.