– Bună… când ieşim şi noi la o cafea?
Cu această întrebare simplă s-a prezentat în faţa mea, fără să se prezinte mai întâi, un pic arogant, dar cu un aer misterios, privirea pătrunzătoare, buza de sus încălecând-o uşor pe cea de jos. Înainte să-i răspund, mi-am afişat un zâmbet discret, privindu-l pe sub gene direct în ochi. M-am prefăcut puţin, cu un aer de femeie inocentă, l-am studiat, măsurându-l din cap până la picioare. …





