Dimineaţă, m-am trezit devreme cu toate că nu era zi de muncă. Mi-am adus aminte de Irina. Am văzut că nu este lângă mine. Prin gând mi-a trecut că poate a plecat. Halatul pe care i l-am dat nu era acolo unde-l lăsase aseară.
M-am dat jos din pat. Gol puşcă umblam prin casă. Am ajuns la bucătărie. Irina avea cafeaua pregătită.
– Am crezut că ai plecat… fără să-ţi iei rămas bun…





