Marţi, ziua cu cele trei ceasuri bune

Şi dacă în viaţa îţi e dat să simţi, atunci trăieşte clipa şi simte! Povestea începe oarecum banal… de la trimiterea unui mesaj, continuarea lui, discuţii pe diferite teme, nimic extraordinar ce iese din tipar. Totul a început într-o zi de sâmbătă. Mă uitam pe Instagram când o postare mi-a captat atenţia. Intru în privatul tipului şi fără ezitare trimit un mesaj cu urarea de “La mulţi ani!”. Spre uimirea mea, la scurt timp primesc răspuns de la el… “Mulţumesc”, alături de inimioare şi un micuţ gălbejit, cu buzele ţuguiate, îmi aducea la cunoştinţă că are un sărut pentru mine. …

“Pupăcios”… spun în sinea mea şi îmi fac curaj să-i răspund cu aceiaşi monedă. Trecuse aproape o oră, două, de când conversam. Subiectele au fost asemeni curcubeului… în toate nuanţele. Bineînţeles, cel mai incitant a fost de un roşu înflăcărat. Fiecare a relatat în mici rânduri dorinţe neatinse, fapte mai incomode, trăiri a căror amintire aducea doar regret.

Trecuseră vreo cinci-şase zile de când ne cunoşteam. Atunci când aveam ocazia, de la mici saluturi, treceam rapid la subiecte mai intime discutând despre anumite ”secrete”, ce viaţa le-a sugrumat în adâncul nostru şi nu le-am dus la îndeplinire.

După discuţii ce duceau doar într-o anumită direcţie… la excitarea fiecăruia, însă fără un fel de rezultat simţitor şi palpabil, am decis împreună să ne întâlnim într-un parc. A fost o întâlnire plină de emoţie. Ne-am plăcut, ne-am ataşat sufleteşte unul de celălalt. Plimbarea, faptul că am putut să ne atingem, să ne sărutăm şi să împrumutăm zâmbete, a condus la o dorinţă mult mai adâncă.

Silviu este un bărbat cu un caracter bine construit, este înalt, sensibil şi mai ales înţelegător. Nu ai cum să nu-l îndrăgeşti. Este un bărbat atent, exagerez un pic, dar aş putea spune că este un cititor de gânduri. Mai bine spus, există o compatibilitate între noi. Nu ştiu câţi dintre voi aţi întâlnit o astfel de persoană… să doreşti să-i spui ceva, dar ţi-o ia înainte cu argumente ce îţi schimba gândirea şi felul cum vedeai lucrurile până în acel moment.

Aşa s-a întâmplat cu noi când ne-am pus de acord să ne întâlnim la un hotel. Voiam să dau înapoi, să renunţ la idee din teamă… teama de necunoscut, teamă că ar putea să se întâmple ceva rău, teamă că nu mă ridicam la aşteptările lui, teamă de… Căutam un motiv solid şi să-i trimit un mesaj cu scuzele de rigoare. Ca un făcut… la puţin timp am primit un mesaj de la el.

“Hei, astăzi am găsit răspunsul la întrebarea ta… ce m-a atras la tine?… Ei bine, chipul tău… e luminos, cu ochii ce emană blândeţe şi sufletul bun”. Nice. Cum puteam să-i mai scriu ce aveam de gând, deşi, cu acel suflet de care el vorbea, îl doream nespus de mult?

Marţi, ziua ceasurilor rele. Trecuseră două săptămâni de la primul mesaj dintre noi şi urma să ne cunoaştem nu numai trupeşte, dar şi să ne dezinhibăm… mai mult cu referire la mine. Am intrat amândoi în camera hotelului, ne-am descălţat şi cuprinsă de o emoţie pe care cu greu o stăpâneam, i-am zâmbit şi am început să privesc atent la tot ce făcea.

După ce a tras draperiile, făcând o lumină difuză, ne-am regăsit în faţa unui pat imens ce parcă ne invita să ne simţim confortabil.

– Mi-a aşa de cald, i-am zis eu… plină de emoţie.

– E un motiv să scăpăm de haine, ce zici?

Ne sărutăm timid, parcă dorind să cunoaştem buzele celuilalt în cel mai mic detaliu. Dorinţa, pasiunea au făcut săruturile mai flămânde… mă simţeam fierbinte pe interior, iar emoţiile încă nu se făcuseră uitate. El părea sigur pe sine, ştia ce are de făcut, pipăindu-mă peste tot… eu mă simţeam ca o adolescentă virgină, stângace în mişcări.

A băgat o mână pe sub bluza largă, răcoroasă, având un sigur scop. La puţin timp, m-a ajutat să mă dezbrac de ea. A scos fiecare sân din sutien… încerca să-mi cuprindă cu palmele sânii mei imenşi. Cu capul într-o parte, uşor ruşinată, încercam să mă bucur de alintul ce-l oferea sfârcurilor, cu gemete încete, abia sesizabile.

A vrut să se dezbrace de cămaşă, dar am vrut să fac eu asta… am început să-i desfac nasture cu nasture, fără să mă grăbesc. Ştiam că urma să-l văd complet dezbrăcat, mai ales bărbăţia, voiam asta, dar parcă nu eram destul de pregătită. În două minute eram amândoi goi. Stăteam întinsă pe pat… asemeni unui motan, Silviu venea spre mine, dinspre picioare, sărutând fiecare loc, unde buzele se aşezau. Într-o fracţiune de secundă, Silviu se afla între coapsele mele. Ahhhh!

Îmi lingea clitorisul, încet… excitarea devenise puternică. Îmi muşcam buza şi strângeam în mâini cuvertura patului, gemând de plăcere, pe tonalităţi diferite, dar mai reţinut decât aş fi făcut-o în mod obişnuit. I-am văzut penisul erect în timp ce s-a urcat deasupra mea. M-a pătruns… ahhh! Uitasem de emoţie, ruşinea dispăruse, acum eram doar noi doi, uniţi într-un scop comun.

Şi da, este un pupăcios, nu doar că mi-a oferit un micuţ gălbejit, cu buzele ţuguiate, atunci când ne-am cunoscut. Nu scapă nici un moment… tot timpul vrea să sărute ceva… începând cu buzele mele, pe gât, de sâni nu mai vorbesc şi între picioarele mele… de m-a zăpăcit.

Aveam o dorinţă ascunsă, însă nu eram complet convinsă că vreau să fac asta şi mai ales, nu cu oricine. Cred că aveam nevoie persoana potrivită care să-mi ofere încredere să fac acest pas, de la el înţelegere şi mai ales de răbdare cu o necunoscătoare în arta sexului oral. Am vrut, de fiecare dată când voiam să-i ating bărbăţia mă ruşinam şi-mi retrăgeam mâna, deşi era foarte aproape de mine, dar îmi era ruşine ştiind că mă priveşte.

M-a făcut să înţeleg că îl excită foarte mult privindu-mă. Voiam să fac asta, eram dornică să îl am cât mai repede, dar emoţia, stângăcia îmi tăia elanul de a-l acapara cu buzele. Ghidat de el, am reuşit să trec peste acest blocaj, dar nu în totalitate. Mi-au plăcut acele momente, m-am gândit la acea ipostază în zilele ce au urmat. Nu am mers până la capăt, dar mi-a dat încredere pentru următoarele întâlniri.

Părăsim camera de hotel… extaziată şi cu o stare de bine, fără nici un gram de părere de rău. Silviu m-a făcut să mă simt din nou femeie. Fiecare por al pielii mirosea a EL şi în fiecare dorinţă de-a mea el era prezent. Fanteziile mele aveau un protagonist pe măsură… Silviu. Plecăm, dar cu gândul la o altă revedere, mai fierbinte şi mai euforică.

Poveste scrisă de Fata cu ochi verzi

Domnu' Roz

Autor: Domnu' Roz

Domnu' Roz +18 – Artă erotică, povestiri, fantezii…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.