… Ajunşi în dormitor, mi-a tras prosopul de pe mine şi m-a împins pe pat. Patul moale, lenjeria roşie de satin, pernele moi… era confortul de care uitasem timp de 6 luni. Mă simţeam atât de bine, mai ales că în faţa mea era Mihaela, şi-a desfăcut prosopul de pe ea şi l-a lăsat să alunece uşor pe parchet. Mi-a zâmbit larg şi s-a aruncat lângă mine. M-a sărutat şi apoi mi-a şoptit uşor la ureche…
– Iubire te vreau în poziţia 69, vreau să stau eu deasupra. …
În sfârşit avionul decolase. Priveam pe geamul micuţ apusul în deşertul afgan… pentru ultima oară. Îmi treceau prin minte toate întâmplările celor 6 luni petrecute aici, alături de plutonul 3. Dar gata, pentru mine războiul se încheiase. Acum nu mă gândeam decât la viaţa mea din România, cum lucrurile vor reveni la normal. Mă gândeam la ea, unica femeie din viaţa mea, cea care mi-a călăuzit drumul prin acest război fierbinte şi crud, cea care mi-a dat putere să trec peste toate greutăţile de aici. …
… Cu o poftă nebună a început să mă sărute… o mână a trecut-o prin părul meu, cealaltă aluneca pe piept şi se depărta tot mai mult cu un scop precis… îmi căuta penisul. L-a prins cu mâna… culisa de sus până jos, a urcat peste el. Aşezată cu labiile umede şi excitate pe penisul meu, se mişca provocator în poziţie verticală deasupra mea. Sânii dansau o dată cu ea, privindu-i entuziasmat. I-am prins cu mâinile, trăgeam de ei. Am tras-o spre mine de mijloc, dar se ţinea bine pe poziţie, nu voia să renunţe la plăcerea ei…
Am cunoscut-o pe Camelia printr-o conjunctură. Cred că şi ei i-a plăcut de mine din moment ce discuţiile dintre noi s-au legat rapid. De aici până să ieşim împreună, a fost de ajuns o simplă invitaţie la o cafea. Ne vedeam aproape zilnic, relaţia noastră se contura cu fiecare zi ce trecea. După vreo 4 luni i-am propus să se mute la mine, dar a zis că nu poate să o lase singură pe sora ei mai mică cu 3 ani, nu credea că s-ar descurcat singură. Amândouă locuiau într-un apartament cu două camere, achiziţionat de părinţi, cu promisiunea că trebuie să aibă grijă sora ei, chiar dacă în buletin era majoră. …
Au trecut câteva luni de când nu am mai ştiut nimic de el, până într-o zi când m-am decis să îl caut să văd ce mai e nou în viața lui. Având adresa lui de email am decis să îi scriu un rapid un mesaj:
– Bună, ultima dată îmi spuneai să ne vedem când voi decide eu, căci tu ai putea oricând să ajungi în oraşul meu, şi fiindu-mi dor de tine, am decis să te caut, să îți spun că aş vrea şi îmi doresc să ne vedem, bineînțeles, dacă îți mai doreşti şi tu acest lucru…
Ca de obicei, în asemenea circumstanţe nimic nu prevedea ce avea să urmeze în seara aceea. În fond şi la urma urmei mă aflam cu Maria (soţia mea) în trenul acela infect ce ne purta spre orăşelul de provincie pe nume D… (dar ce mai contează). De acolo ar fi trebuit să luăm autobuzul spre satul unde locuia scumpa şi iubita mea socrişoară. Plecarea nu era prevăzută. Dar un telefon din partea soacrei ce ne anunţa că una dintre persoanele din acel sat se hotărâse să lase această lume şi că trebuia să fim prezenţi. …
