Oare mai sunt şi alții așa? Ce se întâmplă cu mine?

Salut. Sunt student, dar ai mei sunt muncitori simpli și onești. Eu încerc să îmi fac plăcerile vieții… un club, o ieșire. Am un Sandero mai nou, mut mobilă, fac Glovo, dau meditații… deci, mai tot timpul pe fugă și ocupat. În această vară stăteam lenevind la ștrand și aud doar:

– Ciao, Adi, Doamne, de când nu te-am văzut! Ce băiat-bărbat ai devenit! …

Casting… ca obiect sexual (2)

… În căpşorul meu de copilă, toate senzaţiile, imaginea colegelor mele de casting din camerele învecinate, comportamentul designerului, erau ceva nou. Un amalgam de senzaţii, sentimente şi trăiri, pe care nu le avusesem până atunci. Virgină fiind, să trăiesc un orgasm clitoridian, a fost o experienţă foarte plăcută. Ce mi se părea ciudat, era acea poftă nebună de sex, care era total inexplicabilă, ţinând cont de faptul că nu făcusem sex niciodată. …

Plecată de acasă pe jumătate dezbrăcată (4)

… Când îţi doreşti prea mult un lucru, parcă atunci stă timpul în loc şi ai impresia că se scurge mai greu. Aşa am avut eu impresia până a venit ziua de sâmbătă. Aveam timp suficient până venea Ivaşcu să mă ia. Problema mea era că nu ştiam cu ce să mă îmbrac… dacă mai pot să spun asta. Cu greu am reuşit să aleg ţinuta mea din acea seară, dar până la urmă, tot timpul pierdut a meritat. …

Casting… ca obiect sexual (1)

Eram în ultimul an de liceu când am văzut afişul pe holul şcolii. Era o invitaţie la casting, la Casa de modă Giuliano, renumită casa de modă care oferea adevărate cariere de modeling fetelor care erau alese de designerul cu acelaşi nume. Giuliano, un nume controversat, se auzeau tot felul de bârfe în legătură cu personalitatea sa îndoielnică, dar cu toate acestea designerul nu se crampona de gura lumii şi îşi vedea în continuare de activitate. …

Plecată de acasă pe jumătate dezbrăcată (3)

… O zi plină, cu multe probleme la muncă. Nici la masa de prânz nu am fost în acea zi, am avut de lucru la foc continuu. Îmi doream ca acea zi să se sfârşească mai repede sau să plec fără să mai întorc capul, nu mai voiam să ştiu nimic despre problemele firmei, şi totuşi erau singurele care îmi futeau creierii. Trecuse mai bine de două săptămâni de la ultima întâlnire cu Ivaşcu. Aproape că uitasem de existenţa lui, dar nu complet, eram convinsă că o să mai facem nebunii. Când eram mai absorbită de muncă, mi-a distras atenţia un mesaj venit pe telefon. …

M-am îndrăgostit de păsărica ei (3)

… În momentul în care Maricica şi-a schimbat strategia, am rămas şocat. Nu mai înţelegeam nimic din ce mi se întâmpla şi mă executam mecanic, ca un robot. Fata m-a pus să îi leg întâi gleznele împreună, apoi să continui ţinând drept sfoara până la genunchi. Genunchii din nou, a trebuit să îi leg împreună, apoi să trag în continuare peste şira spinării. Sfoara ajungând la încheieturile mâinilor, ce erau aşezate la spate. …

error: Content is protected !!